Forsyte Saga vol.3 by John Galsworthy

Author:John Galsworthy
Language: eng
Format: mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-18T21:00:00+00:00

Capitolul IV

ÎN GREEN STREET

Nu se ştie de unde a pornit impresia că Prosper Profond ar fi un tip primejdios. Să fi fost oare pentru că încercase să-i dăruiască lui Val mânza aceea de sânge Mayfly? Sau datorită observaţiei lui Fleur: "Omul ăsta seamănă cu hoardele lui Madian{56} — dă târcoale, dă târcoale mereu!"; sau din pricina întrebării absurde pe care i-o pusese acesta lui Jack Cardigan: "La ce bun să fie omul în formă?"; sau pentru simplul fapt că era străin — un venetic — cum se zicea în vremea aceea. Cert este că Anette era mult mai frumoasă ca de obicei şi că Soames îi vânduse un tablou de Gauguin pentru ca pe urmă să rupă cecul, iar Monsieur Profond să spună: "N-am putut lua acel «mic» tablou pe care l-am cumpărat de la domnul Forsyde." Cu toate că era privit cu ochi bănuitori, continua să frecventeze salonul lui Winifred din căsuţa verde din Green Street, prefăcându-se că nu observă nimic, cu o indiferenţă pe care n-o interpretă nimeni drept naivitate, calificativ cu totul nepotrivit pentru Monsieur Profond. Winifred, pretinzând că e foarte "amuzant", îi trimitea deseori bileţele invitându-l — una din slăbiciunile incurabile ale lui Winifred era adoptarea tuturor expresiilor noi — "la o mică escapadă".

Misterul care-l înconjura pe Prosper Profond se datora aerului său de a fi făcut, auzit şi cunoscut absolut tot, convins că totul este deşertăciune — atitudine absolut nefirească. Winifred cunoştea bine tipul englezului sceptic, sătul de viaţă, căci frecventase numai lumea aleasă. Era o atitudine pe care merita s-o adopţi, căci dădea omului o oarecare distincţie. Dar să pretinzi că nimic nu are valoare, să fii convins — nu să pozezi — că totul e deşertăciune, nu era o concepţie englezească, şi ceea ce nu este englezesc trebuie socotit, măcar în adâncul sufletului, primejdios, dacă nu chiar o dovadă de proastă creştere. Prosper Profond — brun, solid, zâmbind indiferent —, aşezat în fotoliul empire, părea întruchiparea atmosferei de după război, iar când vorbea ţi se părea că auzi glasul lumii noi grăind pe buzele lui cărnoase şi roşii de deasupra unei mici bărbi diabolice. Ca să vorbim în termenii lui Jack Cardigan, Monsieur Profond era "cam din cale-afară" pentru mentalitatea poporului englez, pentru că, admiţând chiar că nimic pe lume nu merită să te emoţioneze, mai rămân sporturile, care trebuie să-ţi dea emoţii! Chiar şi Winifred, în adâncul sufletului tot o Forsyte, simţea că asemenea stare de spirit n-are rost, scepticismul trebuind să fie înlăturat. De fapt Monsieur Profond îl accentua prea mult într-o ţară în care oamenii aşterneau vălul decenţei peste realităţile vieţii.

Fleur se întorsese în goana mare de la Robin Hill şi, după ce se îmbrăcă pentru seară, coborî în salon: scepticul Profond stătea în picioare la fereastră, privind spre Green Street, cu aerul că nu vede nimic. Iar Fleur privi grătarul căminului, cu aerul că vede flăcările unui foc care nu exista.

Monsieur Profond se întoarse şi făcu câţiva paşi spre ea. Era în mare ţinută, cu vestă albă şi o floare albă la butonieră.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.